Pisicile negre se agaţă cu dinţii de urechi. Douăzeci şi patru de stele înconjoară luna septembrie. Printre valuri, oamenii lipiţi aştern cearşafuri alungite, încetând să mai măsoare timpul. Luna se contorsionează între degetele valurilor. Dimineaţa e uneori în formă de pisică. Un pictor se pictează pe el însuşi, sculptându-se pe el însuşi, în faţa celor trei perechi de ochi. Cerculeţe chinuite se rotunjesc din plămâni. Sclipiciul de sub gene a început să ningă. Râsul de cristal absoarbe gălăgia nunţii. Conturul plictiselii se destramă în culori. O cicatrice colorată îţi desparte mâna de aripi. O eşarfă albă brăzdează văzduhurile, fără bilet. Literele întortocheate îşi găsesc menirea pe foaia de hârtie. Sirena albastră, spălată de ruşinea ridicolului. Mingea de pe umăr se rostogoleşte printre oameni. Un vis lucios, agăţat de pixelii unei crengi. Autobuz cu motor de râsete. Un senviş sub cearşafuri, picurat din oboseala mării. Rechinul portocaliu naşte pui vii pe netezimea biroului. Profesoara se dezlipeşte de haine, pe fundalul cifrelor din ce în ce mai lungi. O mâţă egipteană evadează din închisoarea plânsetelor de copii. O femelă castor sapă gropi interminabile în buzunarele hotelului. Vârfurile degetelor unesc cu cerul creştetul Parisului. În parcul zgomotos, depănăm amintiri cu luna.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comments:
Cateva din aceste amintiri abstracte, dar deosebit de incantatoare, au fost kiar peste puterea de intelegere a pisicilor negre cu cicatrici albe, si nu colorate, care despart mana de visul aripilor. Va ramane insa vesnic visul pixelilor luciosi agatati de crengi, de a carurui emotie ninge sclipiciul de sub gene. Aceasta emotie produce senzatii asemanatoare rekinilor portocalii si profesoarei dezlipite de haine. Nu-si au rostul hainele pe o mata egipteana incununata de 24 de stele. Intortocheate toate literele astea... Dar atat de evidente pentru cunoscatori :D
Trimiteţi un comentariu