Absurd?

Capra vernil zboară printre caisă. O masă cu trei picioare şi o mână agăţată de limba vreascului. Am băut noroi cu o cană încetinită de plopi. Corabia plângea pe treptele judecătorului. Dezlegat la ochi, aşa cum plapuma se-nfige-n stâlpi. Pisica aruncată din zborul ei macabru aterizează pe cerul desenat în cărămidă. Chitările se absorb fragile din scâncetul crăcănat al gardului. Zodiile se privesc în oglinda unui scorpion. Aluniţa de pe spatele lumii e înnodată printre curcubee reciclabile. Părăsirea minţii cu o pensulă movalie. Sufleteşte vorbind, crema de pantofi e râncedă. Aceleaşi semne de circulaţie se contrazic pe suprafaţa de zahăr a mării. Clefăie barza cu ciocul ei rotund, în timp ce nimeni nu salvează plantaţia de capete. Absurdul grizonat pistonează inestimabil între ceartă şi culoare. Peretele inert se autodetestă cu câte o secundă pe minut. Lovesc tencuiala cu unghiile plămânilor. Au obosit şi crestele cocoşilor şi crestele munţilor şi crestele alfabetului. Din ghearele pământului răsăreau petalele gropii. Cuiele se descotoroseau de pleava conturului, născând pui morţi prin încregătura ferestrei. Gripa veselă face ravagii pe sub roţile de tren. Cascada sălcie stă agăţată de cuierul soarelui, povestind albastru nepoţilor de pe acoperiş. Avalanşă de cuie stropind cadourile dintre zaruri. Pionii sărută reginele curelei strânse. Am obosit înalt. Am trăncănit vertebra. În ochii norilor se reflecta pădurea din copaci. O mie de lacrimi batjocoresc curiozitatea vântului. Pânzele de păianjen îşi suflecă mânecile cu o rigurozitate leneşă. Balcoanele plutesc în atmosfera laptelui din farfurie. Paginile inimii au absorbit păsările cerului, transformând în plasturi cordoanele de aripi. Piersici. Cuvintele de carton au absolvit măiastru teorema. Perdele strâmbe ca o riglă. De ce să râzi de ceaţa plimbătoare, când poţi să te trezeşti în cadă? Pentru că. Stropind alene, o stropitoare stropea căldura frigului. Am învăţat chimie într-o secundă, dar am uitat să dezlipesc limbile ceasului. Organele îşi schimbă locul pe cerul gurii. Măsele cariate, îşi alungesc ventuzele pestriţe. O scorbură cade pe iarbă. Sandale verticale privesc apusurile răsărind. O lacrimă se descotoroseşte de ochi.